[ 0 comentarii ] Publicat la 10.12.09 la categoria Revista presei
Apărută iniţial la Editions du Cerf sub titlul J’entre dans la vie. Derniers entretiens, ultimele convorbiri ale Sfintei Tereza de Lisieux (1873–1897) au fost publicate în româneşte sub titlul surprinzător Dumnezeul meu… te iubesc! Acest titlu reproduce în realitate ultimele cuvinte ale Sfintei Tereza cea mică [1] (Tereza a Pruncului Isus) – „mică“ în raport cu Sfînta Tereza de Ávila (1515–1582), marea mistică şi reformatoare a Carmelului – alese de călugării de la Comunitatea Sfîntul Ioan [2] pentru a sugera împlinirea proiectului de viaţă al tinerei călugăriţe carmelitane, care, în 1895, se oferise ca ofrandă „iubirii milostive a bunului Dumnezeu“.
Leit-motivul cărţii este un vers din poemul Sfîntului Ioan al Crucii „Flacăra vie a iubirii“ (Llama de amor viva): „destramă cortina blîndei întîlniri“ (rompe la tela de este dulce encuentro). În limbajul mistic al Sfîntului Ioan al Crucii, sufletul, aflat într o uniune intimă de iubire cu Dumnezeu, nu mai suportă „vălul“ sau „cortina“ morţii care îl desparte de Preaiubitul său şi exclamă atunci, îndurerat, aceste cuvinte, prin care îşi strigă dorinţa de a muri din iubire.
Convorbirile Sfintei Tereza pe patul de moarte, consemnate de sora ei, Agnès de Jésus, călugăriţă în acelaşi convent carmelitan de la Lisieux, sunt probabil cea mai vie, familiară şi copilărească meditaţie asupra morţii din literatura catolică.
Citeşte continuarea articolului
Autor: Tereza Brînduşa Palade
